Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS) a elaborat și publicat în transparență decizională un proiect de hotărâre privind modificarea HG nr. 337/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale pe teritoriul României. Promovarea proiectului are la bază necesitatea armonizării legislației naționale a muncii cu normele Uniunii Europene, în contextul emiterii, de către Comisia Europeană (CE), a unui aviz motivat adresat României referitor la neconformitatea măsurilor naționale române cu Directiva 2014/67/UE privind asigurarea respectării aplicării art. 9 din Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor.
Inițiatorii proiectului menționează, în Nota de fundamentare care însoțește proiectul de act normativ, că cerințele administrative și măsurile de control pentru întreprinderile stabilite pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, prevăzute la articolul 24 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale includ obligația pentru aceste întreprinderi de a desemna o persoană, care să asigure legătura cu autoritățile competente naționale și care să trimită și să primească documente și/sau avize, dacă este cazul. Articolul 11 din HG nr. 337/2017 precizează, de asemenea, obligația ca persoana respectivă să fie ori reprezentantul legal pe teritoriul României al întreprinderii, ori, în cazul întreprinderilor care nu au un astfel de reprezentant, unul dintre lucrătorii detașați. „Comisia Europeană a interpretat obligația prevăzută la articolul 11 din HG nr. 337/2017 ca fiind o obligație suplimentară față de articolul 24 alineatul (2) litera e) din Legea nr. 16/2017, și anume în sensul că trebuie desemnate două persoane de contact diferite”, afirmă reprezentanții MMSS. În urma clarificărilor aduse de autoritățile române prin care s-a arătat faptul că articolul 24 alineatul (2) litera e) din Legea nr. 16/2017, cu modificările și completările ulterioare, prevede obligația întreprinderilor de a desemna o persoană de contact, iar articolul 11 din Normele metodologice detaliază această dispoziție, precizând că persoana de contact poate să fie ori reprezentantul legal al întreprinderii în România, ori, în cazul întreprinderilor care nu au un astfel de reprezentant, unul dintre lucrătorii detașați, Comisia acceptă faptul că persoana de contact prevăzută de dispozițiile articolului 24 alineatul (2) litera e) din lege și de cele ale articolului 11 din Normele metodologice este una și aceeași, adică că această persoană trebuie să fie ori reprezentantul legal al întreprinderii în România, ori, în cazul întreprinderilor care nu au un astfel de reprezentant, unul dintre lucrătorii detașați.
Citește mai mult în CECCAR Business Magazine.
